Prietenul Dragoş Aligică a dat drumul mai jos unei discuţie cruciale, pornind de la protestele contra Roşia Montană, dar trecând dincolo de ele. Practic, el reproşează corporaţiilor de tip RMGC că n-au făcut nimic ca să încurajeze implantarea ideii de piaţă liberă şi reguli de joc capitaliste în România, să reproducă aici modele de succes din Occident, unde investiţia făcută în infrastructura de idei e la fel de importantă ca cea în maşinării industriale, ci au preferat să încerce să-şi rezolve punctual şi pe uşa din dos a autorităţilor, cu metodele cunoscute, afacerile lor particulare. Ca atare, îşi merită soarta de a lua ciomege pe spinare de la anti-capitalişti, sinceri în pornirea lor anti-RMGC

Am două probleme cu argumentul ăsta. Prima şi cea mai importantă este că Dragoş intră astfel în logica majorităţii demonstranţilor, care spun că protestele sunt / trebuie să fie contra RMGC, corporaţiilor în general, care culeg ce au semănat. Mie mi se pare însă că protestele sunt / trebuie să fie contra statului, care a creat bulibaşeala în toţi aceşti , prin lălăială, mesaje confuze, populism, iar acum printr-o lege dată peste noapte, fuşerită, cu unele prevederi discutabile, adică a sărit brusc de la o extremă la alta. Poate nici nu-i atâta corupţie cât se crede, deşi o fi şi asta, ci uzuala incompetenţă, superficialitate, super-politizare şi fugă de orice răspundere, care au existat mereu dar n-au făcut decât să se accentueze de când guvernul Ponta-USL, febleţea moraliştilor de sertar până mai ieri, se află la putere.

Anti-capitaliştii vor corporaţii bune, blânde şi morale ca să ne fie tuturor mai bine (în caz că le vor defel) şi mă miră că Dragoş nu dezumflă în primul rând această iluzie. Când noi ştim de fapt că “nu de la bunavoinţa măcelarului, brutarului sau berarului aşteptăm noi să ne vină masa, ci de la grija cu care aceştia îşi urmăresc propriile