Nu mai este un secret pentru nimeni faptul că Târgul săptămânal de la Hălmagiu este cel mai mare târg de pe Valea Crişului. Aici se adună, săptămână de săptămână, crescători de animale, agricultori, comercianţi, legumicultori şi meşteri de orice fel din toată Ţara Moţilor, începând cu satele de sus, din judeţul Alba, cu gospodarii din Hunedoara, cu cei din Bihor, la care se adaugă, fireşte, şi cei din Ţara Hălmagiului. Fireşte, în funcţie de sezon, diferitele produse care se comercializează aici sunt mai abundente, sau nu. După cum, tot în funcţie de sezon, găsim şi diversele cereale sau mărfuri alimentare. Însă, mai tot timpul, indiferent dacă afară este căldură de patruzeci de grade sau este frig de crapă pietrele, artizanii sunt la locul lor, cu tarabele încărcate de marfă. Şi când spun artizani, mă refer la meşterii populari – cum mai sunt ei denumiţi – dar care, cu timpul, s-au adaptat la regulile dure ale economiei de piaţă.
Aşa se face că un moţ get-beget, care coboară din munţi cu cercuri şi cu ciubară, ciopleşte şi farfurii decorative de lemn, pictate sau lăcuite, pipe, doaşte pentru bucătărie, dar şi linguri de lemn sau orice alte obiecte ce pot să-i aducă un minim de câştig. Desigur, în această perioadă sunt la mare căutare butoaiele pentru vin şi pentru ţuică, precum şi căzile pentru depozitatul cominei.
Trăgând cu urechea prin piaţă, ne-am dat seama că oamenii sunt oarecum speriaţi de creşterea accizelor la ţuica de casă. Ca să fim sinceri cu noi înşine, în Ţara Hălmagiului este rară gospodăria care nu are şi câte un cazan – cât de mic, chiar şi de două-trei căldări – de făcut ţuica. Aşa se face că gospodarii de la noi nu-şi pot permite să-şi vândă fructele (mere, pere, prune etc.) la preţuri de nimic, mai ales că statul importă sute de mii de tone de astfel de fructe de prin Turcia, Grecia sau din Italia. Fructe frumoase la înfăţişare,