La finele lui septemrbie 2013 o echipă de cercetători maghiari va publica un raport privind locul unde s-ar putea afla inima unuia dintre cei mai faimoşi sultani otomani. Dar de ce este atât de important să se rezolve enigma?

Cardinalul Richelieu vorbeşte despre asediul castelului de la Sziget, petrecut acum 447 de ani, ca despre bătălia care a salvat civilizaţia. Când turcii otomani se înstăpânesc în sfârşit asupra fortăreţei, suferă deja pierderi ireparabile, printre care şi pe cea a lui Suleyman Magnificul. Lipsiţi de un personaj de o asemenea anvergură, turcii nu vor mai ataca Viena (deja asediată în 1529) pentru următorii 120 de ani. Acum cecetătorii sunt dornici să afle unde anume i-au îngropat otomanii inima vrednicului sultan.

Când vizitatorii se plimbă prin Szigetvar, işi închipuie de cele mai multe ori că păşesc într-o citadelă maghiară, dar de fapt este cea turcească, deoarece construcţia iniţială a fost distrusă în 1566. Precum colinele care se aştern în regiunea Zselic, fiecare ascunzând o alta, tot aşa parcă o filă de istorie o umbreşte pe cealaltă şi versiunile se substituie asa încât adevărul pare să nu iasă la iveală nicidecum.

La un nivel superficial, legenda e relativ uşor de urmărit. Suleyman Magnificul ajunge aici cu nu mai puţin de 100.000 de ieniceri în luna august a însângeratului an 1566. Castelul se situa pe drumul către Viena, o ţintă de prim rang pe care sultanul tânjea să o captureze şi astfel să mai adauge stăpânirilor sale şi o bucată glorioasă din Europa Occidentală.

Până şi aerul tremura la sunetul măreţelor tobe de război turceşti meşterite în frumosul oraş Edirne. Şi totuşi, se întâmplă ceva neaşteptat. Miklos Zrinyi, comandantul garnizoanei, împreună cu nu mai mult de 2300 de oameni, se opun vitejeşte colosului otoman, zădărnicindu-i decisiv planurile. Nobilul croat în slujba habsburgilor, născut în 1