Nu demult, mă aflam la Constanţa pentru un interviu cu prof. dr. Octavian Dumitru Unc, şeful secţiei de chirurgie din Spitalul Judeţean de Urgenţă. După o discuţie telefonică prealabilă, optasem să asist la câteva intervenţii chirurgicale desfăşurate pe parcursul unei zile obişnuite de lucru, în prima partea a zilei la Judeţean, seara la o clinică privată. Cum ajunsesem însă după-amiaza, târziu, am început cu partea a doua a programului. Lucrurile se desfăşuraseră ca şi cum ar fi intervenit din umbră mâna destinului. Trenul spre Constanţa întârziase câteva ore – restricţii de viteză – şi astfel am ajuns să intru în blocul operator abia seara, în clipa când profesorul şi echipa lui începeau o altă intervenţie. – Aţi ajuns exact în momentul în care intrăm în operaţie. Mereu începem la aceeaşi oră, seara. Toată ziua sunt la Spitalul Judeţean, acolo este centrul de greutate al activităţii. E raportul de gardă, programul operator destul de încărcat, vizita, contravizita, fiind şef de secţie am şi o mulţime de sarcini administrative. O să veniţi mâine dimineaţă şi veţi vedea cum se desfăşoară şi prima parte a zilei.
Meseria se fură, nu se învaţă!
Făcuse inciziile cu un instrument creat chiar de dânsul, trocarele fuseseră introduse, unul dintre medicii din echipă asigura vizualizarea zonei din preajma colecistului ce urma să fie îndepărtat. Continua să povestească în timp ce mâinile manevrau instrumentele chirurgicale cu uşurinţă, corelând mişcările cu situaţia vizualizată pe monitor. – De când ştie pacienta dumneavoastră că are probleme cu colecistul? – Problemele au debutat cu mai mulţi ani în urmă, dar deşi i s-a recomandat o intervenţie, doamna a tot amânat. Durerile au devenit mai mari şi în cele din urmă a decis că este mai bine să se opereze. Întâlnim frecvent astfel de cazuri, oamenii amână o intervenţie chirurgicală şi, cum se întâm
