Exact de ce ne era frică n-am scăpat. A fost, până la urmă, vorba de două meciuri diferite. Jocul s-a putut relua abia la patru ore și jumătate distanță de momentul întreruperii inițiale, timp în care organizatorii au încercat în două rânduri să readucă terenul în condiții optime de joc. De fiecare dată după ce mașinuțele cu care se îndepărtează apa își terminau treaba, ploaia se pornea la loc. Asta înseamnă nu doar o nouă amânare deranjantă pentru fani și televiziuni, ci și un alt restart pentru jucătoare. Pentru fiecare tură cu mașinuțele care uscau terenul, adăugați și o repriză de încălzire pentru Simona și Flavia. Plus stresul de rigoare, nerăbdarea de a intra pe teren și toate stările aferente. Apoi vestea că trebuie să se reîntoarcă în vestiare. Și tot așa, vreme de patru ore.
Când, în fine, meciul s-a reluat, serviciul acela nereturnabil pe care ni-l doream cu toții n-a mai venit. Simona a pierdut, în schimb, trei puncte la rând și și-a cedat serviciul. A făcut iar break-ul, dar nici la a doua tentativă, la 6-5, n-a putut închide. Așa că s-a ajuns în tiebreak, unde Pennetta s-a impus la a treia minge de meci.
La reluare, meciul s-a schimbat mult comparativ cu prima parte. În primul rând, atmosfera a fost diferită. Publicul a fost mult mai numeros, în condițiile în care fanii au luat cu asalt Louis Armstrong, anticipând mutarea meciului lui Federer pe această arenă. Apoi, mai important, stresul s-a văzut că le-a afectat pe ambele jucătoare, preponderent la serviciu, de unde seria de trei break-uri. De asemenea, au apărut mai multe raliuri lungi și foarte lungi, pe care Pennetta, care a trecut la o strategie care a implicat mai multă răbdare, a găsit mereu o cale să le câștige.
Citește continuarea articolului, cu o analiză pe larg a meciului Simonei, pe Treizecizero.ro.
Exact de ce ne era frică n-am scăpat. A fost, până la urmă, vo
