Crima a reprezentat pentru foarte multă vreme un mijloc eficient de a obţine putere şi siguranţă. Astăzi ne este destul de greu să ne imaginăm vărsarea de sânge de care era capabil un conducător cu scopul de a-şi menţine tronul.

6. Richard I (1189-1199)

Bărbatul supranumit „Inimă de leu” şi-a petrecut toată viaţa pe câmpul de luptă. Mai întâi şi-a îndreptat armele spre propriul tată, Henry al II-lea, în 1173, şi a continuat să urmărească în mod agresiv tronul până în 1189, când părintele a murit. Sânge a curs chiar şi în ziua încoronării lui Richard, atunci când la Westminster Abbey şi-au făcut apariţia câţiva lideri ai evreilor care au purtat daruri, deşi regele le interzisese acestora să ia parte la eveniment. Richard a ordonat uciderea tuturor evreilor care au îndrăznit să îi încalce cuvântul. De îndată ce zvonul ajunge la urechile englezilor din Londra, izbucneşte un adevărat masacru. Împreună cu Filip al II-lea al Franţei, care l-a susţinut pe Richard să lupte pentru tron, Anglia a luat parte la cea de-a treia cruciadă. După ce a cheltuit aproape tot ce existase în trezoreria tatălui său pentru a-şi alcătui o armată, Richard s-a îndreptat spre Pământul Sfânt în 1190, iar în drumul său sângeros a lăsat numeroase victime în Sicilia şi Cipru. După ce a asediat oraşul Acre, în 1190 a ordonat executarea unui număr de 2,700 de prizonieri musulmani. În cele din urmă, cruciada a luat sfârşit, iar Richard a fost nevoit să se retragă (în 1192). În timpul retragerii Richard este capturat de Leopold al V-lea la Viena şi, după ce este răscumpărat, descoperă că fratele său i-a dat Normandia înapoi regelui Filip. În 1196, Richard încearcă să recucerească Normadia şi construieşte fortificaţii pentru a lupta. În acest timp, războiul contra regelui Filip a continuat până în 1199, când Richard este străpuns de o săgeată ce îi va provoca ulterior moartea.

7. Edw