- Editorial - nr. 171 / 3 Septembrie, 2013 "Acuzatiile de discriminare a etnicilor maghiari din Romania, venite din partea Ungariei, se intindeau pana la Al Doilea Razboi Mondial, atunci cand regentul ungar, amiralul Horthy, instituise o politica de consolidare a perceptiei conform careia Transilvania se afla sub ocupatie romaneasca temporara si punitiva, iar etnicii maghiari din regiune nu aveau niciun viitor in afara Ungariei Mari (…) In efortul de a castiga sprijin pentru retrasarea granitelor cu Romania, Budapesta a portretizat-o sistematic ca fiind represiva fata de minoritatile maghiara si germana.” Invocand mereu inchipuita discriminare etnica, tocmai in ideea programata a "obtinerii sprijinului international”, Budapesta se concentra, din nou, "asupra abuzurilor comise impotriva minoritatilor”, prin inventarea unei "serii de disfunctionalitati in relatia romano-ungara”, prin "plangeri impotriva romanilor”. Ideea fixa a ungurilor, pana la cel de-Al Doilea Razboi Mondial, era aceea de a ramane loiali "angajamentului de recuperare a teritoriilor de la Romania”, fixate dupa Tratatul de Pace de la Trianon, din 4 iunie 1920. "Aceasta campanie lunga, de un deceniu, si-a lasat amprenta asupra sistemului educativ din Ungaria, astfel ca populatia, in general, dar si multi reprezentanti ai elitelor de la Budapesta credeau in «suferintele fratilor din Romania» si in calculele oficiale ale Ungariei, care exagerau adesea numarul etnicilor maghiari cu mai bine de 100%, vorbind de o existenta a lor "intre doua si mult peste trei milioane!”. Randurile de mai sus apartin unui prieten al Romaniei, istoricul american Larry Watts, prezent si la Targu-Mures, cu prilejul simpozionului national privind regionalizarea, autorul cartilor care au starnit un viu interes, "Ferestema, Doamne, de prieteni!” si "Cei dintai vor fi cei din urma” (care a fost lansata la Universitatea "Petru Mai