De duminică seara încoace, Piaţa s-a animat din nou. Mii de oameni au venit acolo să-şi strige nemulţumirile. Atmosfera seamănă cu cea din ianuarie anul trecut, cu o importantă deosebire: dacă atunci revendicările erau dintre cele mai variate (a se vedea excelentul volum coordonat de către Cătălin Augustin Stoica şi Vintilă Mihăilescu, “Iarna vrajbei noastre”), acum ele au avut o unică temă centrală: Roşia Montană.

Ar fi însă greşit să considerăm că avem de-a face doar cu un protest faţă de exploatarea cu cianuri a aurului de la Roşia Montană. Dacă ar fi fost aşa, Piaţa s-ar fi umplut acum două săptămâni, sau acum o lună. Este clar că ceea ce a scos lumea în stradă a fost decizia Guvernului de a aproba intempestiv (într-o şedinţă în care nu figura pe ordinea de zi) proiectul legii “privind unele măsuri aferente exploatării minereurilor auro-argentifere din perimetrul Roşia Montană şi stimularea şi facilitarea dezvoltării activităţilor miniere România”.

Detaliile legii sunt mai puţin semnificative. De altfel, până la această oră, textul legii nu a fost publicat nici pe site-ul Guvernului, nici pe cel al Parlamentului – lipsă de transparenţă cu care deja ne-am obişnuit. Oricum, îmi sună tare prost un articol ca acesta: “Pentru exproprierea imobilelor necesare realizării proiectelor miniere prevăzute la alin. (1), expropriator este Statul român. Procedura şi obligaţiile prevăzute în sarcina expropriatorului […] vor fi îndeplinite de către titularul licenţei de exploatare, în calitate de reprezentant al expropriatorului.” – cu alte cuvinte, Gold Corporation va expropria direct şi fără drept de apel pe toţi cei care nu sunt de acord să renunţe la casele strămoşeşti. (Citatul este dintr-o versiune apocrifă, nu-i vina mea.) Nu vreau să intru aici în discuţia argumentelor pro şi contra proiectului RMGC. Au făcut-o în repetate rânduri oameni cu competen