Nu aveau câini, dar îşi doreau nespus. Măcar unul singur... Se jucau, în schimb, cu toate potăile din cartier şi nu ştiau ce-i frica. Unul a sfârşit mâncat de viu de maidanezi, iar celălalt a rămas traumatizat pe viaţă.

Povestea lui Ionuţ (4 ani) şi a lui Andrei Anghel (6 ani), cei doi fraţi atacaţi de maidanezi pe nişte coclauri din zona parcului Tei din Capitală, a şocat o ţară întreagă. În cartierul Griviţa, unde locuiesc părinţii lor, până şi angajaţii de prin magazine plâng. Toţi şi-i amintesc pe micuţi: unde era unul, era şi celălalt. Şi împreună ... unde vedeau vreun câine.

Andrei (6 ani) a venit la capelă sperând că se va putea juca din nou cu frăţiorul lui. Când a realizat că Ionuţ nu va mai deschide niciodată ochii, a izbucnit în hohote de plâns, mătușa lui fiind nevoită să-l scoată din capelă

Tatăl, mama și mătușa lui Ionuţ, sfârșiţi de durere la căpătâiul micuţului

Nedespărţiţi au fost şi-n ziua fatidică, când cel mai mic dintre ei şi-a pierdut viaţa, culmea, chiar în colţii animalelor pe care le îndrăgea atât de mult. Cel mare a scăpat cu câteva răni uşoare, dar nu mai vrea să audă de câini. „Copiii ăştia nu ştiau de frică, domnule. Ba chiar Ionuţ era exagerat de ataşat de câini. Se ducea la ăştia de umblau în jurul blocului şi-i trăgea de coadă, de urechi... Le băga degetele în ochi. Mi-era mie frică şi mă duceam la el să-i spun: tataie, lasă-l, că nu ştii cum îl superi şi te poate muşca! Uite, Dumnezeu a vrut să moară mâncat de câini", ne-a povestit, cu ochii în lacrimi, Ion Iordache, bunicul micuţilor. Ultima persoană care l-a văzut pe Ionuţ în viaţă este Andrei, fratele său mai mare cu care se plimba în momentul în care au fost atacaţi de dulăi. El este şi printre primii care l-au văzut mort, întins într-un sicriu de câteva palme.

A plâns întruna că vrea să-şi reîntâlnească