Sănătatea orală rămâne în România un concept străin celor care trebuie să-l cunoască şi să-l aplice: puterea legislativă şi cea executivă. Sănătatea şi integritatea corpului uman, aflate într-o complexă şi unitară funcţionalitate, sunt absurd şi artificial descompuse de funcţionari politici semidocţi şi incapabili să înţeleagă această minunată unitate biologică – omul. Situaţia incredibilă a sustenabilităţii sănătăţii orale existentă în România demonstrează acest lucru. La nivelul Uniunii Europene, din care facem parte cu mândrie (dar şi cu inconştienţă, sub unele aspecte), sănătatea orală este considerată o prioritate şi este tratată ca atare. Doar România nu îşi face temele la această materie. S-a creat o platformă europeană de promovare a sănătăţii orale, care îl are ca preşedinte pe unul din cei mai activi promotori şi cunoscători ai problemelor de sănătate orală, profesorul Kenneth Eaton. Dsa a vizitat România şi a participat activ la evenimente ştiinţifice de profil, dar autorităţile nu au avut abilitatea de a profita de ocazie. În urmă cu aproape un an, la Bruxelles, a fost lansat un raport în care conceptul de sănătate orală este foarte explicit prezentat sub toate aspectele, inclusiv cele de ordin economic, politic şi social. Efectele asupra României au fost însă inexistente; poate doar evenimentul din 12 septembrie 2012, dedicat lansării programului „Zâmbeşte România“, să fi fost un ecou slab. În partea introductivă a raportului menţionat, este definit contextul contemporan, în care sănătatea orală trebuie abordată şi asumată cu responsabilitate. Sumele cheltuite la nivelul UE pentru problemele de sănătate orală sunt apreciate în prezent la 79 de miliarde de euro şi se consideră că până în anul 2020 se va ajunge la 93 de miliarde de euro. Atenţie! România contribuie în acest moment cu zero euro pentru sănătatea orală a copiilor şi populaţiei! În