Pe scena Sălii Palatului din Bucureşti, au urcat ieri, pentru a doua seară consecutiv, doi dintre cei mai renumiţi interpreţi de muzică clasică: pianistul român Radu Lupu şi pianistul israelian Daniel Barenboim, care a şi dirijat concertul.

Sala Palatului a fost plină ochi aseară, când Radu Lupu şi Daniel Barenboim au cântat Concertul nr. 10 pentru două piane de Mozart, alături de Staatskapelle Berlin. A fost un spectacol aşteptat de mult timp, ca şi cel din deschiderea Festivalului, căci Radu Lupu a fost convins cu greu să vină să cânte într-o sală a cărei acustică nu-l mulţumeşte. O acustică pe care dirijorul Cristian Mandeal, fost director al Filarmonicii „George Enescu“ o numeşte „posibilă, ca la alte săli cu sunet preparat, cu nimic mai rea decât cea de la Royal Albert Hall din Londra, care are 8000 de locuri“. „Sunetul se simte neplăcut pentru că nu este natural. Iar tehnica nu se poate compara cu natura, la fel ca şi-n viaţă.“ a adăugat Mandeal.

Concertul, în schimb, a ridicat publicul în picioare – atât pe amatori, cât şi pe specialişti. La final, Barenboim, mic de înălţime, cu un zâmbet mare pe faţă, l-a luat în braţe pe Radu Lupu – o prezenţă sobră, reţinută -, de parcă el ar fi fost românul, fericit că-şi primeşte prietenul acasă.

Daniel Barenboim şi Radu Lupu sunt un cuplu ideal de muziceni: se simt, se completează, se ajută. Concertul a fost absolut splendid. A auzi o asemenea performanţă este o bucurie a spiritului.

Cristian Mandeal, dirijor

Atmosferă de gală, chiar şi la pauză

Bufetul Sălii Palatului s-a „upgradat“, comparativ cu ultima ediţie a Festivalului. Graţie lui, în pauze poţi vedea doamne cu rochii lungi sorbind din pahare subţiri de şampanie sau muşcând cu grijă din ştrudele cu broccoli şi croasante cu unt. La standul Dilemei Vechi, melomanii îşi pot cumpăra revista,