În ianuarie 1990, prof. dr. Dan Enăchescu, fost ministru între 1969 şi 1972, în Guvernul Gh. Maurer, era numit titular al portofoliului sănătăţii. Noul ministru „deschide“ porţile formării de manageri pentru sistemul de îngrijiri de sănătate (SIS). În septembrie 1990, prima delegaţie a Băncii Mondiale cu referenţi pentru sănătate propunea Ministerului Sănătăţii o analiză a sistemului din partea unui grup de independenţi; este ales King’s Fund College din Londra. În 1991, prima echipă de experţi vine în România; este condusă de Ritchard Brazil1, care face primele cercetări asupra SIS românesc. O primă concluzie: România nu are dispensare rurale dezvoltate şi nu are experţi de strategii pentru SIS. Se poartă discuţii cu Banca Mondială, pentru un program mai vast, care să cuprindă punctele critice observate de Ritchard Brazil.

„O Românie sănătoasă“

În decembrie 1991, Parlamentul votează Legea 79, care avea trei componente importante legate de sistemul de sănătate: • reabilitarea a 420 de dispensare rurale, astfel încât acolo medicii să locuiască, dar să şi poată efectua analize medicale sau ECG • îmbunătăţirea serviciilor de asistenţă pentru „sănătatea reproducerii umane“, pentru că era perioada în care România avea cel mai mare număr de avorturi din Europa, iar mortalitatea infantilă era de circa 40 la 1.000 de nou-născuţi vii • înfiinţarea unui institut de management pentru SIS, care să permită formarea de specialişti în strategii pentru SIS. Totodată, Legea 79 permitea finanţarea în continuare a programului de analiză a sistemului, care va purta numele „O Românie sănătoasă“. Tot prin această lege, Banca Mondială finanţa stagii de pregătire pentru personalul medical, ales din patru judeţe (Suceava, Braşov, Sibiu şi Vâlcea), pentru studiul comparativ al altor sisteme de sănătate din Europa. Între 1991 şi 1993 au loc mai multe întâlniri