Aşa cum anticipam în comentariul anterior, stagiunea estivală oferită de „Lanto Comunication“ şi Fundaţia „Prietenii muzicii – Serafim Antropov“ a adus, la Ateneu, noutatea invitării Orchestrei „Sinfonia Juventus“ din Polonia, deschizând astfel seria ansamblurilor de tineret din străinătate care ne vizitează, desigur în cadrul colaborării Orchestrei Române de Tineret şi a fondatorului acesteia, violoncelistul Marin Cazacu, în Asociaţia internaţională ce le este dedicată. Am descoperit astfel singura orchestră de gen susţinută integral de stat – ceea ce, să recunoaştem, este demn de admirat şi de… gândit –, alcătuită din instrumentişti până în 30 de ani, remarcabilă fiind sonoritatea densă, omogenitatea şi calitatea suflătorilor sau a cordarilor, corectitudinea şi acurateţea cu care au rezolvat partiturile mozaicate incluse în program, alese de dirijorul Tadeusz Wojciechowski probabil pe criteriul accesibilităţii şi al apropierii de ritmurile dansante. Desigur, am ascultat pagini din creaţia poloneză, semnată de compozitori celebri, precum Moniuszko (fragmente din opera Halka) sau Lutoslawski (Mică suită), acesta surprinzând prin raportarea la repere amintind de contemporani la fel de vestiţi – Stravinski sau Bartók –, într-o lucrare agrea Publicitate bilă şi pregnant ritmată; dar au urmat uvertura la opereta Cavaleria uşoară de Soupé, Melodii lăutăreşti de Sarasate – solist concert-maestrul Jan Kutkowski, parcurgând scriitura bogată cu onestitate şi… discreţie –, dar şi Rapsodia ungară nr. 2 de Liszt sau un Ceardaş din suita Hary Janos de Kodály. De ce s-a optat pentru o asemenea structură, pe ce criterii „zonale“? Ar trebui întrebat dirijorul. Rămânând aproape permanent la pupitru, dirijorul a preferat să abordeze piesele într-o succesiune „compactă“, rapidă, fără pauza obişnuită, ansamblul răspunzând cu promptitudine concepţiei sale, surprinzător de inf