Complicaţiile din timpul sarcinii şi naşterii sunt principalele cauze de deces în rândul femeilor aflate la vârsta reproducerii. Sub 1% din aceste decese se produc în ţările mai dezvoltate, ceea ce indică faptul că majoritatea acestora pot fi prevenite dacă există suficiente resurse şi servicii de sănătate disponibile. Mai mult de jumătate din aceste decese materne apar în primele 24 de ore după naştere, şi majoritatea se datorează hemoragiei postpartum. Hemoragia postpartum (HPP) sau sângerarea abundentă după naştere este cea mai importantă cauză directă a deceselor materne în ţările în curs de dezvoltare. Aproximativ 25% din totalul deceselor materne din întreaga lume se datorează hemoragiei, procentele variind de la sub 10% la aproape 60% în unele ţări. Un studiu sistematic al OMS, realizat în 2006, a arătat că 34% din decesele materne din Africa se datorau hemoragiei (Khalid S. Khan et al., 2006). Chiar dacă o femeie supravieţuieşte HPP, ar putea suferi de anemie gravă şi de alte probleme de sănătate cronice. Existenţa cadrelor medicale calificate, pregătite să asiste la o naştere, reprezintă un avantaj în ceea ce priveşte situaţia mamelor şi a nou-născuţilor. Rolul lor este acela de a preveni HPP oferind servicii de obstetrică de calitate şi aplicând managementul activ al ultimului trimestru de sarcină (AMTSL, active management of the third stage of labour) în cazul tuturor naşterilor vaginale, precum şi de a împiedica decesul în urma HPP reacţionând rapid şi adecvat atunci când aceasta se produce. Hemoragia postpartum, definită ca pierderea a peste 500 ml de sânge, apare la aproximativ 18% din naşteri. O pierdere de sânge de peste 1.000 ml este considerată a avea importanţă fiziologică şi provoacă o instabilitate hemodinamică. Chiar şi cu o gestionare adecvată a situaţiei, aproximativ 3% din naşterile vaginale vor avea ca rezultat o hemoragie post