Am continuat ieri ”vizita” pe Bulevardul Unirii din Focşani, de la Comisariat până la intersecţia de la Big, în cel de-al patrulea episod în care luăm la pas bulevardul central din municipiu. Pe stradă, circulaţia este strangulată, maşinile formând o coadă interminabilă pe sensul de mers de la Sud spre centru, din cauza săpăturilor care au loc pe acest trotuar şi a utilajelor care, pe unele porţiuni, ocupă prima bandă de mers. Pe partea cu Comisariatul însă, circulaţia autoturismelor pe bulevard este lejeră, iar pietonii sunt mult mai liniştiţi, pentru că aici trotuarul nu a fost săpat. În spatele blocurilor însă, e altă privelişte. Şanţuri adânci, pe fundul cărora se odihnesc conductele mari, de termoficare, se cască la trecători. Aceleaşi utilaje grele pe sub ferestre, aceiaşi muncitori cu veste reflectorizante şi caschete, pe care îi vedem în fiecare zi dacă trecem pe bulevard.

În zona Comisariat, în spate, se formează un ”U” imens din trei blocuri cu opt etaje, care încadrează o parcare. Blocuri atât de înalte încât parcă acoperă cerul. La ferestre, zăresc un tricolor, o antenă parabolică imensă, dar şi ghivece cu flori. Niciun om în jur. La parterul unuia dintre blocuri descopăr, sub o boltă verde, o plăcuţă veche, pe care se exfoliază un scris cu majuscule: ”Program de linişte 13-17, 21-9”. De când o fi montată plăcuţa şi oare se respectă programul de linişte în blocul de opt etaje? Greu de spus.

De sus, cobor privirea la parcarea înghesuită, neîncăpătoare, la mizeria din jurul pubelelor de gunoi, unde zace, aruncat, un vechi scaun tapiţat, fără un picior. Alături de blocul înalt, un gang de trecere, îngust, mărginit de un gard zidit, care înconjoară o grădină acoperită de bălării, în mijlocul căreia abia se iveşte o casă, sufocată de vegetaţie.

Din nou, pe bulevard. Aglomeraţie, trecători grăbiţi, preocupaţi, maşini multe, zg