Acum vreo săptămână şi ceva scriam aici despre drama unui bărbat care zăcea în comă după ce doi retardaţi i-au zdrobit capul cu o rangă, în timp ce se deplasa pe bicicletă. Atacul cică ar fi fost comandat de un dascăl de la o biserică, drept răzbunare că avusese o altercaţie cu un biciclist. Mai mult, victima nu era totuna cu biciclistul pe care avea boală dascălul. Previzibil, bărbatul, în vârstă de 40 de ani, jandarm şi campion la nişte arte marţiale la care era atât de bun încât şi antrena, a murit, după zile bune de zăcut ca o legumă, fără activitate cerebrală şi cu oasele capului făcute praf. În urma lui rămâne un copil, căruia îi va fi greu să înţeleagă ce s-a întâmplat. Şi mai rămâne o anchetă. Cică în arestul poliţiei ar fi ajuns cei doi suspecţi care i-au zdrobit capul omului. Iar dascălul suspectat că ar fi comandat atacul dă declaraţii pe la televizor, mai ceva ca o vedetă. Spunea, plin de morgă, că nu pricepe de ce le-a căşunat unora pe el, câtă vreme ”ăla o fi intrat beat mort cu capul în stâlp, în timp ce era pe bicicletă” (cităm aproximativ, n-am reţinut cuvânt cu cuvânt că ieşirea individului ne-a şocat, recunoaştem). Acum, dacă tot jumătate de preasfinţia sa dascălul apare ca vedeta la proteve, putem şi noi să nu-i mai protejăm identitatea şi să spunem că e vorba despre cântăreţul de la biserica Sfântul Sava, din cartierul Bariera Bucureşti. Acelaşi cartier în care a crescut, a învăţat şi locuia de peste 25 de ani bărbatul ucis.

Noi suntem convinşi că în absolut orice caz nu trebuie să se renunţe la prezumţia de nevinovăţie. Şi nu credem că un om ar trebui dat afară de la serviciul lui care-i asigură pâinea şi, în cazul de faţă, coliva de zi cu zi, doar pentru că unii spun ceva despre el, fără a avea dovezi. Totodată credem cu tărie că un om al bisericii nu are dreptul să apară în faţa camerei de filmat şi să vorbească despre un mort în fel