Un fotograf a vizitat Clujul în cea mai cruntă perioadă a sa de după război şi acum publică pe Facebook concluziile sale: "Viaţa era grea pentru oamenii acelor vremuri".
Karin Nedela a vizitat România comunistă de două ori: mai întâi în vara anului 1985 şi apoi în apropierea Anului Nou din 1987. „Prima vizită a fost parte dintr-o călătorie mai lungă din Esztergom (Ungaria) spre Varna (Bulgaria), inspirată dintr-o carte a autorului britanic Patrick Leigh Fermor, O vreme a Darurilor. Îmi place să călătoresc, dar atunci a fost prima dată când am ieşit din „zona de comfort", nu ştiam limbile - în Bulgaria nu ştiam nici măcar să citesc. Când am ajuns în România, am fost frapată de trei lucruri", spune ea: „cât de frmoasă era ţara, cât de teribilă era situaţia cotidiană a oamenilor şi cât de prietenoşi şi săritori erau, în ciuda acestui fapt".
Nedela a ajuns la Cluj deoarece şcoala de artă la care studia, Hochschule fur Gestaltung Offenbach, încerca să lege o relaţie de colaborare cu Universitatea de Arte din Cluj.
„Să călătoreşti în România în acele vremuri era extrem de dificil, doar să obţii biletele de tren era un coşmar", rememorează ea. „Era greu să obţii hrană cu valută forte, chiar şi pentru mine, un vizitator din Occident. Aşa că, deşi îmi plăcea locul, am decis să îmi continuu călătoria în Bulgaria. Am vizitat doar Clujul şi, într-o vizită scurtă de o zi, Ciucea. Chiar înainte să părăsesc Clujul, am întâlnit o tânără care studiase la şcoala de arte. Am ţinut legătura şi m-a chemat în vizită de Revelion (în 1987-n.red.). Am făcut rezervări la un hotel - aceasta era legea - dar am petrecut mult timp cu prietena mea şi familia ei. De data aceasta, (în 1987-n.red.) situaţia cotidiană era chiar mai aspră decât înainte. Pene de curent, aprovizionarea proastă cu alimente şi aşa mai departe. Nu existau becuri pornite noaptea, am fost la
