Există apăsarea asta, am constat-o în zeci de contre, lupte internautice etc. Poate ar trebui inventată rubrica “ideologie”, nu sexologie. Întrebarea ar suna cam aşa: Bună ziua, stimată redacţie, am o problemă. Sînt împotriva exploatării la Roşia Montană, dar n-aş vrea să fiu lipit cumva de o ideologie periculoasă. Vreau doar să fiu aşa , împotrivă şi atît. Să nu se facă proiectul ăsta şi atît, în rest nu mă interesează. Sînt un om NORMAL, iubesc democraţia şi capitalismul şi vestul şi pe Pleşu, doar că nu vreau cianură.
Răspunsul redacţiei fictive l-aş alcătui maximalist, ca să terminăm cu obsesia asta de Mr. Proper:
Nu, nu poţi să acuzi că o corporaţie face legile şi dup-aia să fii “normal”, adică pentru o libertate vagă, generală, o şaorma cu de toate. Dacă intri cum trebuie în problematica Roşia Montană nu poţi rămîne doar ecologist, iar iţarii şi iile de pe unii ar putea să tremure şi ele de empatie dacă ar lua în serios o masă de săraci care sînt cumpăraţi practic de o corporaţie tocmai pentru că au fost lăsaţi de izbelişte. Unul dintre sloganurile mele preferate e acela pentru roşieni. Am văzut însă şi unii apucaţi cu pancarte cu “sărăcia n-a omorît pe nimeni”.
Mai văd puse la lucru mantrele dreptei care se teme să nu fie cumva considerată anti-business: mi se explica deunăzi că asta se întîmplă pentru că în România, tocmai, nu e suficient capitalism; şi că e diferenţă între fascism corporatist şi capitalism, alţii rămîn la tema corupţie, unii la jefuitorul străin, alţii urăsc politicieni, unii se tem că ne mai fură şi alte metale pe lîngă deci că sîntem fraieriţi. Toate sînt frînturi de indignare la care s-a ajuns dintr-un unic motiv – un du-te vino continuu între stat şi capitalul privat, chestie din care cîştigă întotdeauna ultimul.
Evident, la ameninţarea acuzaţiei de stîngism şi anticorporatism, fiecare fuge cum poate: unii se as
