Presa noastră nu se poziționează profesionist în relatarea despre minorități. Continuă să bântuie stereotipurile, dublate de o sete nesățioasă de senzațional. Mai ales când este vorba despre unguri sau despre romi, apar epitete negative care dezvăluie prejudecăți uneori inconștiente, oricum nestrunite. Ungurului i se asociază atribute din zona inimiciției, țiganului cele din aria infracțiunii. Etnia este specificată și când trebuie, și când nu trebuie. Sursele folosite sunt adesea secundare, fără relevanță. Etc.
Presa din România a fost dominată în a doua jumătate a lunii august de infarctul lui Florin Cioabă, de îmmormântarea sa și de bătălia dintre urmași pentru succesiunea la coroana regală inventată de tatăl său. A predominat spectacolul gâlcevii. E drept că presa autohtonă și străină n-a avut cum să ignore momentul dublei „încoronări“ a celor doi fii ai lui Cioabă, nu doar pentru spectaculosul lui, dar și pentru a ilustra lipsa de inhibiții socio-politice a unei etnii care după 1989 a marcat prima, înaintea majorității, clivajul dintre categoria celor foarte bogați și categoria celor lipiți pământului. O bună ocazie de a relua dezbaterea publică despre situația romilor, despre relația dintre ei și români, dintre bogați și săraci, despre exodul romilor către vestul Europei. Dezbaterea mediatică pe aceste subiecte a fost în mare suferință. Invitații la televiziune n-au fost alții decât clienții permanenți care își dau cu părerea despre tot și despre toate, cu aceeași seninătate: același Condurățeanu care spune verzi și uscate după ce „pupă pe suflet“, aceiași Ciuvici, aceiași Chireaci. Penurie la experți.
Dar iată că, la vreme de vară și de vacanță, apare salvarea: Mădălin Voicu! O falsă resursă în problemele etniei rome. Deputat PSD cățărat la vârful politicii pe seama reputației de muzician al tatălui său și a tinereții
