- Social - nr. 171 / 3 Septembrie, 2013 Romanii au fost dintotdeauna un popor de sine statator la obarsia si vatra lor strabuna. Au urmat vechi datini, au lucrat pamantul si semanat ogorul, au recoltat holdele si au pazit turmele de vite, si-au aparat teritoriul ori de cate ori era nevoie, nu au fost niciodata nici cuceriti, nici cuceritori. Manoasele locuri ale patriei si harul sau unic de a se apropia de alte natii, care au venit pe aici, credinta strabuna si limba dulce si-au infipt bine radacinile in solul maicii Geea si au asigurat continuitatea. Migratii izolate ale unor persoane si chiar personaje marcante individuale sau in grup au existat dintotdeauna – exploratori, navigatori, politicieni, oameni de afaceri, manageri, sportivi, studenti. Au existat de-a lungul istoriei mari migratii – popoarele migratoare – de obicei cu directia astrala – Rasarit-Apus, tari puternice care si-au format colonii si civilizatii in alte parti de pe glob: Anglia, Olanda, Franta, Spania, Portugalia, Rusia, Italia, SUA. Mutatii importante de populatii s-au petrecut si in urma celor doua conflagratii mondiale. Romania, tara importanta sun aspect geografic si geopolitic, nu a castigat teritorii, dar a pierdut unele importante. Exista unele natii ale lumii care sunt caracterizate prin capacitatea lor mare de migrare si adaptare: evreii, armenii, turcii, polonezii, rromii, chinezii. Dar ce i-au apucat pe romani sa migreze in masa? Raspunsul este chiar dur: saracia, lipsa locurilor de munca, salarii mizerabile, chiar si pentru oamenii instruiti, pentru a-si face o casa. Frustrarea romanilor, in perioada comunista, de a nu parasi tara, dorinta tinerilor de a cunoaste lumea si mai ales lipsa locurilor de munca pentru tineri. Au plecat afara in jur de 3,5 milioane de romani (populatia unei tari de marime mica), in special in Spania, Italia, Franta, Germania, Marea Britanie, o populatie et