Patru generaţii privind spre eternitate, o fotografie cât o carte de istorie Păuneştii Vrancei sunt una din cele mai enigmatice localităţi ale judeţului, situată la confluenţa Podgoriei cu Subcarpaţii. De aici şi bogăţia tradiţiilor acestei localităţi consemnată documentar de aproape jumătate de mileniu.

Graţie internetului, lumea de ieri a Păuneştilor este vie prin fotografiile de altă dată din albumul online al învăţătorului Toni Leu. (https://picasaweb.google.com/107341587356468341289/PaunestiiVechi). Imagini cât o carte de istorie ne aduc în faţa ochilor lumea de ieri, care trăia doar pentru acea bucată euharistică de pâine şi nu se bucura decât atunci când Cel de Sus le binecuvânta casa cu un prunc.

Fotografia alăturată ne arată patru generaţii. În centru, ca o stană pe piatră - mai aproape de lumea lui Zalmoxis, decât imaginarul creştin - cu o căciulă îndesată pe cap, ca dacii de pe Columna lui Traian, pozează străbunicul, martor al ultimilor domnitori pământeni şi veteran din Războiul de Independenţă. La stânga, bunicul şi, probabil, bunica, iar în partea dreaptă, un cuplu de tineri căsătoriţi veştejiţi prea devreme. Femeia cu un prunc în braţe ne aminteşte de Născătoarea din iconografia creştină. În spate, prispa unei case niciodată terminată, unde se adună de-a valma o grămadă de păpuşoi şi o râşniţă, în care boabele de porumb erau strivite seara pentru a fi transformate într-o mămăligă mare cât un răsărit de soare. Iar jos, la picioare, orătăniile care i-au salvat pe români de inaniţie, când birnicii veneau şi luau animalele mari din şoproane pentru că amărăţii nu aveau cu ce plăti dările la stat. Pe zi ce trece, situaţia ţăranilor români se înrăutăţeşte, birurile cresc şi un aer de fanariotizare domneşte peste România, care va reveni prin regionalizare, la epoca relaţiilor feudale, când ţăranii trăiau ca în imaginea alăturată! (Valentin M