Scriitorul şi povestitorul ieşean Vasile Ilucă a publicat a treizecea carte, romanul intitulat Caietul crâşmarului, cu o copertă potrivită temei, realizată de autor şi o prefaţă concisă, vizând rădăcina lucrurilor, semnată de scriitorul Vasile Filip. Prozatorul reînvie şi urmăreşte caractere puternice în împrejurări tulburi. Dumitru Dinsus, personajul principal al romanului, are parte de încercări-limită: concentrare, apoi frontul de est – în al Doilea Război Mondial, prizonier în lagărele sovietice. Va evada şi odată ajuns acasă, se va confrunta cu noile rânduieli, „impuse cu tancul şi revolverul“. A trecut prin toate cu demnitate. A căutat să reziste şi noilor politruci, oameni de nimic, veniţi de aiurea, care pentru un pumn de talanţi şi un căuş cu mălai îi trimiteau pe cei cu dragoste de glie într-un altfel de iad: închisorile după model sovietic şi Canalul. Dumitru Dinsus n-a vrut să se înscrie la colectivă şi a avut şi el parte de astfel de „beneficii“. Arestat şi bătut, îşi va petrece ani buni de viaţă la Canalul Dunăre-Marea Neagră. Nevasta i-a murit de inimă rea, băiatul, un strălucit elev de liceu la acea vreme, a fost dat afară din toate liceele şi a ajuns să lucreze ca fierar-betonist pe şantierul hidrocentralei de la Bicaz. Este un personaj reprezentativ pentru mulţi ţărani ai satelor româneşti, întorşi cu bine de pe frontul de est şi sfârşind apoi cu familiile distruse. Greu de spus dacă aceşti români adevăraţi au fost sau nu supravieţuitori. Dârzenia şi demnitatea lor în situaţii tulburi dau fiori celui care citeşte cartea, chiar dacă nu a trăit în acele vremuri. Otrepele bolşevice şi cozile de topor de pe la noi, adesea fără nicio legătură cu pământul şi istoria, vinituri fără niciun Dumnezeu, făceau legile după bunul lor plac. N-aveau tată, n-aveau mamă. Cine nu era cu ei era din start condamnat, era „duşman de clasă“. De ce Caietul crâşmarului