Sunt categoric de o parte a baricadei în scandalul Roșia Montana, adică în spatele ei, în Piață. E Parcul Gezi, în variantă mioritică, deși obiectul pentru care românii au ieșit în stradă pare mult mai solid. La fel ca la turci, scânteia a fost aprinsă pe rețelele de socializare. Așa că, deși de condamnat, cenzura media își pierde din importanță. Poate dacă ieșea Moni ori Botezatu la proteste, alta era atitudinea camerelor de filmare…
Sunt de partea asta a baricadei pentru că mi-e frică de contractele pe care le face statul. Fără a avea vreun filon naționalist, nu vreau ca după petrol, gaze etc. să vândă aceiași oameni și aurul. Sunt convins că nu va fi un contract bun pentru stat; din ce am priceput, e vorba de o redevență de 6%. Infimă.
Mă detașez de Piață, oarecum bizar, doar când vine vorba de exploatarea cu cianuri. Pentru că, din tot ce am citit, altfel ar fi nerentabil. Până și prin Suedia tot cu cianuri s-a separat aurul. Aș vrea ca munții să rămână la locul lor, până când niște indivizi demni de semnat contracte cu RMGC-uri sau cum s-or chema ele mi-ar reprezenta interesele. Sau măcar aș simți asta.
Repet, mi-e frică de cei care au semnat pentru petrol, gaze, Oltchim, căi ferate, rețele de telefonie, combinate în funcție de propriile combinații. Iar acum, să mi se arunce în ochi că se face pentru o mână de 200 de oameni care nu vor mai fi șomeri. Hai, sictir!
Este o imbecilitate lozinca nouăzecistă: „Nu ne vindem țara!” Până la urmă bogăția unei țări nu e solul și subsolul, muntele, aurul, marea și delta. Resursa reală a unei țări este cea umană. Pentru că dacă Edison nu descoperea becul, America și lumea întreagă mai stăteau ani buni în bezna lămpii cu gaz.
Iar resursa asta umană a României îți dă frisoane. Mai luară 15 virgulă nu știu cât Bac-ul… Bine, nu la ei mă aștept la cine știe ce descoperiri. Însă, elitele rând pe rând
