Radio Guerrilla este un post al adolescenţilor potoliţi, fără obsesiile sexuale care îi chinuie pe cei abia intraţi în pubertate de pe multe alte posturi. Are muzică bună, este „un alt fel de radio“ – cum îl caracterizează experimentatul Neagu Djuvara, „un radio inteligent“ – cum îl vede Oana Pellea. În vacanţe, ne reaminteşte Radio Guerrilla, dimineaţa poate începe şi la ora 11, la ora 12, sau chiar la 13, 14, pentru că stilul de viaţă al oamenilor se schimbă. Şi ei au nevoie de un plus de relaxare. Grilele programelor de vară se cer, aşadar, adaptate noilor cerinţe. Cercetarea ştiinţifică de profil arată cum. Apropo, într-o comunitate ştiinţifică există, după opinia subsemnatei, cel puţin trei tipuri de oameni: oamenii de ştiinţă autentici (OŞA), ne-oamenii de ştiinţă (cei gata să slujească şi scopuri nejuste sau chiar inumane) şi oamenii de ne-ştiinţă (ON) – cei care nu ştiu că nu ştiu şi se cred stăpânii absoluţi ai adevărurilor absolute (a.a.); în plus, aceştia cred că e de ajuns să fii suficient de grobian ca să obţii tot ce ţi-ai pus în cap. Dar iată că nu la Guerrilla, ci la postul public de radio, avem parte de o surpriză: un ilustru şi venerabil critic literar (maestru al cuvântului scris şi tipărit) face gafe în calitate de critic radiofonic improvizat. Venerabilul este OŞA, dar nu scapă de urmărirea unui ON care, în defăimarea cuiva, îl vrea complice. Plictisit de Publicitate insistenţa lui ON, venerabilul i-a spus, probabil: „Scrie mata articolul şi îl semnez eu“. Într-un astfel de articol a apărut ideea simplistă că în centrul radiogeniei stă cuvântul, cuvântarea. (Înseamnă că pe vremea când Bulă venea la şcoală cu pantalonii şifonaţi pentru că mama lui se temea să pună fierul de călcat în priză ca să nu-l audă şi de acolo pe Nicolae Ceauşescu cuvântând, cel mai mare radiofonist era chiar Ceauşescu.) Fals: vocea omenească, sunetul ei,