În interviul acordat în 2 septembrie 2013 pentru Adevărul Live, domnul Băsescu reia meditaţiile sale imprecise şi groteşti despre învăţământ, susţinând, de data aceasta, că „domnul Marga a motivat atunci (în 1998) spunând că nu au ce preda inginerii", încât a propus desfiinţarea unor şcoli profesionale.

Menţionez că, în guvernele în care am fost miniştri, am avut discuţii cu dânsul, el pretinzând, între altele, un învăţământ cu mai multe taxe, eu criticând starea trenurilor din acea vreme şi absenţa autostrăzilor. Discuţiile au fost mai acute după ce, graţie reformei făcute în anii anteriori „Educaţia şi Formarea Profesională" au fost, deja în mai 2000, primul capitol al aderării la Uniunea Europeană închis cu succes de România, în timp ce „Transporturile" au fost trimise să facă reforme serioase. La vremea aceea, nu persoana mea îl interesa pe domnul Băsescu, cât creştin-democraţii, pe care-i ataca din toate direcţiile. Am răspuns cu date precise (ultima oară în volumul meu România actuală. Diagnoză, Eikon, Cluj-Napoca, 2011, pp.182-184) la melodia „desfiinţării şcolilor profesionale", pe care domnul Băsescu o cântă a treia oară, falsificînd, cum îi este obiceiul, datele şi atacând aiurea.

Nu repet argumente aduse atunci, valabile şi acum. Adaug doar că, în mandatul meu de ministru al educaţiei naţionale, şcolile profesionale nu au fost desfiinţate. Dimpotrivă. „Desfiinţarea" nu era în nici un caz parte a reformei, iar aceste şcoli erau, înainte de orice, dependente de starea industriei. Întreprinderile hotărau, de fapt, viitorul şcolilor profesionale, ţinând seama de condiţiile privatizărilor şi restructurărilor cuprinzătoare. În plus, în mandatul amintit s-a extins reţeaua şcolilor şi liceelor vocaţionale. Atunci s-a pus în aplicare un program special de dezvoltare a şcolilor şi liceelor vocaţionale, din fonduri europene, accesate de Ministerul Edu