lui Virgil Mazilescu
stau
vodcile în tine claie
ca păpădiile între războaie
dar vino,
am mâncat zăpadă, am râs mult
cu soarele prin geamuri sparte
mâna care scrie acum se va destinde, se va
descărna în moarte.
mielul paşte iarba, iarba
clopoţelul său mai sună ce sună.
ba nu:
mielul paşte iarba, iarba
umil, acesta e cuvântul
clopoţelul său mai sună ce sună.
dar tu,
om cu faţa întoarsă din bufniţă în zi cu soare
pentru somnul de veci ai aprins
distrat lampa?
amuţiră clopoţeii de streaşină.
lui Virgil Mazilescu
stau
vodcile în tine claie
ca păpădiile între războaie
dar vino,
am mâncat zăpadă, am râs mult
cu soarele prin geamuri sparte
mâna care scrie acum se va destinde, se va
descărna în moarte.
mielul paşte iarba, iarba
clopoţelul său mai sună ce sună.
ba nu:
mielul paşte iarba, iarba
umil, acesta e cuvântul
clopoţelul său mai sună ce sună.
dar tu,
om cu faţa întoarsă din bufniţă în zi cu soare
pentru somnul de veci ai aprins
distrat lampa?
amuţiră clopoţeii de streaşină.