"Nu e vorba de ani, ci de momentul în care înţelegi în ce fel de lume trăieşti".

Cu siguranţă, "Procesul" nu face parte dintre lecturile lui A.Vişinescu. Nici ale multora dintre cei care au organizat, condus şi profitat de poziţia lor privilegiată în lumea concentraţionar-distructivă organizată în "Lagărul Sovietic", după calapodul celei înfăţişate de Kafka. O lume în care Răul, proteic şi de neocolit, rămîne în mod ciudat ascuns privirii "omului obşnuit", pînă în momentul în care, întîmplător sau nu, prea puţin contează, începe să fie înghiţit de masa lui atotdistrugătoare. Fie vorba între noi, nici astăzi, Kafka nu este o lectură "la modă". Mă rog, lectura critică şi mai ales cea a clasicilor (incomozi!) nu mai este de mult "trendy", nici măcar prin "facultăţile umaniste" (Ce ciudat şi spart sună sintagma aceasta, astăzi!!!). Nu mulţi dintre cei care termină o facultate în România au auzit măcar de această construcţie românescă. Necum să o citească! Cu atît mai puţin să mediteze pe marginea universului pe care îl înfăţişează. Nici prin Europa mai civilizată lucrurile nu stau, chiar prea mult, altfel. Ultimul mare intelectual care s-a exersat consistent asupra lumii lui Kafka, cea reală şi cea imaginată de el, a fost Elias Canetti şi asta pe la sfîrşitul anilor '60. ("Der andere Prozess", Carl Hanser Verlag, 1968).

Într-un mod cu totul neobişnuit, dar deloc întîmplător, Kafka a devenit un "autor interesant" în România celui de-al doilea deceniu, al acestui nou mileniu care pare hotărît să facă o amplă recapitulare a relelor lăsate moştenire de cel care l-a precedat. În lumea Răului Absolut pe care o înfăţişază Kafka, "Justiţia", contrafăcută şi complet aservită Puterii, joacă un rol decisiv. Exact ca în România de astăzi! Ştiu, între Jozef K. şi A. Vişinescu, nu sunt prea multe asemănări, ba chiar dimpotrivă. Primul tocmai împlinise 30 de ani şi nu făcus