De cînd a aflat că se transferă în Anglia, noul jucător al lui Tottenham este victima unor accidentări foarte convenabile.

Am răsuflat uşuraţi atunci cînd s-a materializat transferul lui Vlad Chiricheş la Tottenham. Jur, ni s-a luat o piatră de pe inimă! Devenise o chestiune de interes naţional ca băiatul să plece odată şi odată la o echipă din Vest. Să se liniştească şi el, iar noi împreună cu el. Să nu intre în depresie, şi noi o dată cu el. Presiunea devenise insuportabilă, stresul atinsese cote de avarie! Se face, nu se face, se face, nu se face, vrea Gigi, nu vrea Gigi, Jilava, Poarta Albă, alba, neagra, 8 milioane, ba nu, 10, ce, mă, noi sîntem proştii lor? Şi tot aşa pînă cînd, într-o zi frumoasă de sfîrşit de august, l-am văzut mutat la casa lui, la Londra.

Vlad Chiricheş în carne şi oase intrat pe poarta cantonamentului tottenhamez însoţit de o echipă de filmare de la Dolce Sport, ca o gardă pretoriană, nu altceva. De-abia atunci ne-am mai calmat, sentiment la care a contribuit şi prezenţa lui nea Giovanni acolo, care nea Giovanni avea glume cu un oficial al formaţiei din Premier League, în esperanto mi s-a părut că-i vorbea impresarul român. Fundaşul zîmbea reţinut, cu iubita alături şi cu trolerul de asemenea, alături. Trolerul devenit personaj în filmarea colegilor noştri de la Dolce, care au insistat cu prim-planuri şi gros-planuri pînă cînd obiectul cu pricina, banal geamantan cu role, a căpătat o aură de mister. Ce secrete cărase acolo Vlad de la Bucureşti la Londra?

Poate secretul loialităţii rătăcite la cală? Ori al desuetului patriotism, lucru neînsufleţit pierdut printre bagaje de mînă? Căci noi, naivi, ne gîndeam că Vlad al nostru, pe care l-am lăudat cum nici agenţii lui n-au reuşit, va veni şi va muta munţii din loc la meciurile cu Ungaria şi cu Turcia. O şansă în plus pentru calificare cu Vlad Chiricheş în teren, depresuriza