Ante totos, revin aici plăcut surprins că mai am posibilitatea de a așterne rînduri – mulțumesc pentru asta.

Tevatura de după gestul de Pilat al premierului de a trimite Parlamentului un proiect de lege chestionabil din multiple considerente – cel privind regimul în care RMGC va putea exploata aurul de la Roșia Montană – îmi pare un rar și excelent moment de introspecție și aranjare a gîndurilor privind orice tip de proiect va fi adoptat societatea în care trăim, dacă va fi capabilă să adopte vreunul. Atît la nivel individual, pentru oricine se consideră un cetățean al Uniunii Europene cu pașaport de România cît și, mai ales, la nivelul căutărilor colective de sine social.

Voi încerca, în cele de mai jos, să enunț cîteva dileme și considerații legate de acest subiect.

Opinez că întregul complex de factori care a adus o comunitate mai degrabă eclectică în stradă, în București, Cluj-Napoca și alte mari orașe trebuie să fie punctul de plecare al unei dezbateri largi, care transcede cu mult locurile de muncă din Apuseni, iazul cu cianuri, confuzia dintre lobby și șpagă sau subjugarea statutului de drept prin decizii obscene. În opinia mea, dezbaterea și evenimentele din jurul subiectului Roșia Montană trebuie coroborate, individual și public deopotrivă, cu:

- modificarea Constituției;

- reorganizarea administrativă;

- consolidarea proiectului european;

- deciziile strategice și participarea publică la acestea

și, ca să le subsumeze pe toate,

- nevoia ca românii să-și rescrie contractul social.

Opinez, de asemenea, că pentru mulți dintre actorii dezbaterii legate de Roșia Montană, tot ceea ce se întîmplă, inclusiv prin participarea lor, constituie furnalul în care se forjează certificatul de cetățean.

Să le luăm pe rînd, începînd cu sfîrșitul.

Cunosc mai mulți oameni care, de pe laptop sau de pe trotuar