În primele şase luni, suma investiţiilor străine directe s-a oprit la o cifră fatidică: 666 de milioane de euro, nici măcar un miliard.
Trăim timpuri confuze. Ne bucurăm că inflaţia s-a calmat şi se apropie, pentru prima oară în istoria noastră postcomunistă, de ritmul de creştere al preţurilor din Europa civilizată, aşezată. Totuşi, aşa leşinată cum e, inflaţia e mai mare decât toată creşterea, anemică, a salariilor, deci roade puterea de cumpărare a oamenilor.
Politicienii se laudă pe la televizor cu realitatea creşterii economice, iată, înviorată de expansiunea exporturilor industriei auto şi de un an agricol excepţional.
Privită în detalii însă, această creştere economică este extrem de firavă: dacă excludem însă influenţa agriculturii. Economiştii de la Raiffeisen Bank au efectuat acest exerciţiu şi au obţinut o creştere economică în trimestrul al doilea al acestui an de numai 0,2%!
Ritm insuficient pentru a susţine un reviriment solid al economiei. Adâncindu-ne în detalii, gestul americanilor de la uzinele craiovene Ford de a întrerupe producţia timp de o săptămână, deoarece vânzările de automobile ar înregistra un recul ar trebui să ne îngrijoreze.
Călcâiul lui Ahile în economia noastră pare a fi consumul, inhibat de salariile mici (cele mai mici din Uniunea Europeană), de perspectiva incertă a locurilor de muncă şi de reţinerea băncilor de a credita consumul.
Statistica oficială tocmai a lansat ceva cifre mai optimiste care descriu o îmbunăţire a vânzărilor comerţului intern în iulie. E relativ, spun economiştii de la Unicredit, care avertizează că revirimentul sectorului comercial este departe de a se întrezări, în ciuda acestor îmbunătăţiri, datorate, în principal, tot unei recolte mănoase, care a susţinut atât consumul de mărfuri alimentare, cât şi autoconsumul, cel din grădina proprie. V
