Președintele Vladimir Putin a declarat, cu privire la raportul declasificat al serviciilor secrete americane, care confirmă folosirea armelor chimice de către regimul condus de Bashar al-Assad, că nu prezintă dovezi care să poată fi „folosite ca bază pentru decizia fundamentală de a folosi forța împotriva unui stat suveran“.
Opoziția Rusiei față de intervenția militară a SUA în conflictul din Siria se explică prin percepțiile pe care liderii de la Moscova le au cu privire la propriile poziții de putere și la interesele statului rus în ansamblul de evenimente internaționale generate de criza siriană.
Retorica președintelui rus, încearcă să descrie imaginea unui oficial dur care îi sancționează pe omologii americani care, vreme de mai bine de doi ani, au oscilat cu privire la soluțiile ce ar putea fi aplicate în cazul Siriei. În același timp, conducerea de la Moscova este sensibilă la toate schimbările de regimuri politice autoritare sau dictatoriale pentru că, involuntar, se gândește că, după protestele din ultimii ani din Federația Rusă, însuși regimul Putin ar putea fi înlocuit printr-o „revoluție colorată“ sau o „primăvară rusească“.
Oficialii ruși încearcă în același timp să maximizeze profiturile Rusiei în criza siriană. Pe de o parte, Moscova a vrut să-și apere interesele economice în relația cu Siria, care au însemnat un client important pentru exportul de armament (Siria ocupă locul 7 în topul importatorilor, cu o valoare totală de 1,5 miliarde de dolari în ultimii 10 ani, potrivit carnegie.ru), o destinație favorită pentru investițiile rusești (19,4 miliarde de dolari în 2009, potrivit Moscow Times), planuri pentru construirea unui reactor nuclear, precum și alte activități comerciale.
Şi Iranul se opune unei intervenţii în Siria: „Amenințările și posibila intervenție a SU
