Într-un dosar cu miză mare – echivalentul prejudiciului estimat de procurori la 60 de milioane de euro –, tertipurile judiciare curente păreau să nu mai poată garanta succesul şi libertatea. Maratonul judiciar la care s-a înhămat Dan Voiculescu dezvăluie o rafinare a metodelor prin care un om politic poate ţine în şah, ani şi ani, justiţia.
La scurtă vreme după privatizarea, în 2003, a Institutului de Cercetări Alimentare, pentru artizanul ei, Dan Voiculescu, a început fuga de justiţie. Maratonul judiciar la care s-a înhămat dezvăluie o rafinare a metodelor prin care un om politic poate ţine în şah, ani şi ani, justiţia. Şi pare să fi fost pornit după conturarea unei strategii bine gândite. Un melanj de tehnici care a inclus:
1. Intrarea în alianţe politice prefigurate ca şi câştigătoare. La alegerile din 2004, PUR – cum se numea pe atunci partidul lui Dan Voiculescu – a intrat în Uniunea Naţională PSD+PUR. La scurt timp, însă, a renunţat şi a trecut de partea Alianţei D.A., cu care a intrat la guvernare. S-a retras şi de acolo, la finalul lui 2006. În 2008, care previziona un mariaj guvernamental PDL-PSD, a intrat în alianţă cu social-democraţii, până în 2011, când a încheiat Alianţa de Centru-Dreapta, alături de PNL. Apoi, împreună cu PSD, au format USL.
2. Punerea la dispoziţia prietenilor politici a studiourilor televiziunilor din Trustul Intact. Despre ex-senatorul Dan Voiculescu, fondatorul PC şi al Trustului Intact, se poate spune că este omul de care liderii USL au depins pentru a ajunge, în 2012, la putere. Au beneficiat de intensă expunere mediatică pozitivă şi au fructificat electoral roadele agresivelor campanii mediatice negative îndreptate împotriva adversarilor politici. În opoziţie, USL criticase guvernul din studiouri de televiziune, lansându-se în dezbateri conflictuale, în loc să recurgă la dezbateri
