Victor Ponta a aruncat la înaintare tâmpenia cu despăgubirile pe care le-ar cere Gabriel Resources dacă proiectul de la Roşia Montană nu ar porni. Premierul spune că avocaţii Gold-ului ar cere 2 miliarde de dolari. Să ceară şi 10 miliarde, că nu-i doare gura şi mâna. Asta nu înseamnă şi că statul român ar fi obligat să plătească aceşti bani, atâta timp cât RMGC nu a reuşit să realizeze un proiect legal. Am mai spus şi o repet: doar din momentul în care legea specială pentru distrugerea Roşiei Montana ar fi adoptată de către Parlament, ar exista riscul ca asemenea despăgubiri să trebuiască să fie plătite! Încălcând zeci de alte legi (dreptul de proprietate al localnicilor şi exproprieri în interes privat, regimul de protecţie al pădurilor, apelor, păşunilor şi fânaţelor, a patrimoniului, al proprietăţilor publice şi private ale autorităţilor publice, liberul acces la justiţie al cetăţenilor, libera concurenţă, Codul Fiscal etc.), proiectul RMGC ar intra în „legalitate”. Practic, s-ar oficializa hoţia şi s-ar recunoaşte dreptul hoţilor asupra banilor furaţi.

***

Şi pentru că a venit vorba de banii „investiţi” până acum la Roşia Montană. Să vedem unde au ajuns o parte importantă din ei. Mai exact cum sunt recompensaţi financiar câţiva dintre „capii” companiei. Conform propriilor documente ale Gabriel Resources (Management Information Circular, din 17 mai 2013, document pregătitor al Adunării Generale a Acţionarilor). Documentul prezintă sumele exacte cu salariile, veniturile şi compensaţiile totale la care au avut dreptul cinci dintre cei mai importanţi şefi ai Afacerii Roşia Montană: Jonathan Henry (preşedinte şi CEO Gabriel), Max Vaugham (CFO Gabriel), Richard Brown (CCO), Dragoş Tănase (directorul general al RMGC) şi Nicolae Suciu (vicepreşedinte RMGC şi omul de legătură al afacerii în relaţia cu Guvernul României).

Să ne facem „încălzirea” cu sal