Nu aş fi scris acum despre acest subiect dacă în urmă cu câteva zile o redacţie de ştiri nu ar fi considerat că şi-ar putea îmbogăţi materialul şi cu opinia unui consultant din societatea civilă - respectiv cu opinia mea. Redacţia avea în baza de date un număr greşit de telefon la care şi cu alte ocazii, un cetăţean care se pare că este onorat de a fi confundat cu mine îşi exprimă cu generozitate opiniile, în numele meu!

Ciudăţenii!

Am mai exprimat recent opinii pe această temă, dar voi da curs întrebării reporterului legat de turismul medical, şi fiind în scris am posibilitatea de a mă întinde un pic mai mult decât într-un sincron tv.

Există tari care au prosperat ca urmare a unei mentalităţi colective, orientate primordial către prosperarea naţiei. Un exemplu de urmat este Japonia, ţară care în urmă cu 65 de ani era prăbuşită economic, învinsă în război, neagreată de nimeni, fără industrie, fără resurse naturale, având drept prioritate supravieţuirea. Astăzi, Japonia este una din puterile economice dominante ale lumii. Diferenţa a fost dată, aşa cum am spus, de mentalitatea colectivă.

Guvernele acestei ţări au înţeles să facă planuri strategice cincinale. (Ce am mai ostracizat aceste planuri cincinale elaborate de Comitetul de Stat al Planificării şi cât de mult am greşit!) Obiectivele au fost clare, etapizate, au permis permanent trecerea la un nivel superior. Aşa se face că o ţară insulara, fără resurse de minereu de fier, fără oţelarii, fără tradiţie, a ajuns mai întâi importator de minereu, apoi producător de oţel, apoi producător de maşini, apoi lider mondial. Întreaga economie a fost orientată către astfel de ţinte şi populaţia a pus umărul pentru a fi atinse.

Să revenim la România. Ţara noas