Referitor la proiectul investitiei de la Rosia Montana, avizat de Executiv, personal ma voi pronunta împotriva realizarii acestuia. În consecinta, voi vota contra, din mai multe motive obiective.

În primul rând, pentru faptul ca veniturile ce vor reveni statului român în urma unei potentiale exploatari a aurului din Muntii Apuseni sunt infime raportat la câstigurile ce urmeaza sa fie obtinute de firma canadiana. În al doilea rând, locurile de munca nou create în zona nu vor putea contracara dezastrul ecologic si social care va ramâne în Apuseni dupa extragerea aurului.

Nu în ultimul rând, utilizarea cianurii în procesul de extractie este nociva pentru populatie, iar românii nu trebuie sa fie «mai catolici decât Papa» din acest punct de vedere, deoarece în prezent foarte putine tari din lume mai folosesc tehnologia respectiva. Este extrem de relevanta realitatea conform careia în toate tarile Uniunii Europene, respectiv în toata industria miniera din Europa, se utilizeaza circa 1.000 tone de cianuri, iar la Rosia Montana se doreste utilizarea a 13.000 tone de cianuri anual!

În plus, investitorii doresc escavarea a 500 milioane tone de steril în urma utilizarii cianurilor. Vor fi rasi efectiv de pe fata pamântului patru munti si se va sapa pe o adâncime de 400 de metri, creându-se un crater gigantic vizibil si de pe luna de 8 kilometri diametru. În urma explorarii, Muntii Apuseni vor ramâne de-a pururi cu un lac de cianuri, care va contine 215 milioane de metri cubi cianuri, si cu un baraj ce trebuie sa reziste pentru eternitate.

Un alt „amanunt” dubios din acest proiect este acela ca pentru operatiunile de ecologizare si supraveghere post-exploatare investitorii pun la bataie doar 150 milioane euro, în conditiile în care Agentia de Mediu a SUA evalueaza aceste costuri la suma de 2.6 miliarde dolari.

Punctul meu de