Chiar daca e vorba de numarul pe luna august, revista de cultura si atitudine Plumb, deschide seria evocarilor si marturiilor despre poetul George Bacovia, aniversat in luna septembrie in orasul sau natal, care va gazdui si in acest an, Festivalul “Toamna bacoviana” (18-21 septembrie a.c.), manifestare care marcheaza 132 de ani de la nasterea poetului bacauan si care include o serie de activitati cultural-artistice diverse, la care vor participa personalitati de seama ale culturii romanesti.
In cadrul proiectului “Cultura – o sansa pentru viitorul Bacaului” (unul care fie vorba intre noi, nu ofera mari sanse viitorului, fiind presarat doar de interese politice si financiare de moment sau cu ocazia unor momente mai speciale, asa cum insusi proiectul unei uniuni europene este unul utopic), revista consacra o noua editie speciala culturalitatii bacauane. In cele doar patru pagini ale acestui supliment (nu au fost bani pentru mai multe…), Theodor George Calacan ne introduce in universul bacovian (“Bacovia – poet al singuritatii multiple”), incercand o analiza ceva mai moderna sau postmoderna a poeziei bacoviene:
“Bacovia pare sa fie intr-adevar Omul Gri. Un dandy extrem de pedant, al orasului de provincie, in sensul filozofic (corect ar fi, cred eu, utilizarea termenului de filosofie si derivatele acestuia, intrucat filo inseamna iubire, iar sofie vine de la Sophia – zeita intelepciunii, in consecinta, totul se leaga de “iubirea de intelepciune” n.a.) si profund metafizic al vietii unui Wittgaustein, adaptat oarecum peisajului autohton etic, eretic, reflexiv deschis, delicat, fragil, monoton, impingand arderea sentimentelor pana la ruptura si dupa, undeva intr-un spatiu fantast. S-a vorbit, si nu fara temei, despre destinul orfic al poeziei lui Bacovia, ca si despre esecul vietii sale, asumat in cuvinte pana la obscuritate”.
A doua mare pers
