Economia a crescut mai mult în primul semestru faţă de datele anunţate iniţial, cu 1,8% versus 1,7%, comparativ cu aceeaşi perioadă din 2012, datorită contribuţiei exporturilor nete (+5,3%), în timp ce investiţiile şi consumul nu au dat semne de revenire, dezamăgind din nou.
Investiţiile atât ale statului, cât şi cele ale sectorului privat au înregistrat în prima jumătate a anului un declin de 4,4% comparativ cu acelaşi interval din 2012, având o contribuţie negativă de -1% la creşterea economică, pe partea de cerere. Iar consumul a staţionat la nivelul din S1 din 2012.
În ipoteza în care investiţiile ar fi stagnat la nivelul de anul trecut, creşterea economică ar fi fost de aproximativ 2,8% în primul semestru. Iar dacă s-ar fi înregistrat o creştere a investiţiilor cu 1% an la an în S1, creşterea PIB real ar fi fost de 3,1% în termeni anuali, după cum spun şi analiştii, ceea ce ar fi propulsat România în fruntea clasamentelor.
Guvernul a tot invocat lipsa spaţiului fiscal pentru investiţii mari şi a adus în discuţie ideea prioritizării proiectelor, însă progresele sunt nesemnificative dacă nu chiar nule. Volumul redus al investiţiilor reflectă atât gradul scăzut de absorbţie a fondurilor europene destinate investiţiilor planificate, din cauza blocării unor programe operaţionale, cât şi transformarea acestora într-un instrument de echilibrare a deficitului bugetar, investiţiile fiind mereu „sacrificate“ pentru atingerea ţintelor trimestriale şi anuale.
„Sunt două explicaţii pentru scăderea investiţiilor. Prima este legată de investiţiile publice care au scăzut probabil foarte mult şi în T2, după ce în T1 din 2013 şi în T4 din 2012 declinul a fost de aproximativ 30% (standarde ESA95), în termeni reali anuali conform datelor Eurostat. Este absolut clar că scăderea cheltuielilor de investiţii este un instrument de ajustare a deficitului
