Mulţi inconştienţi din minerit şi energie îi cântă prohodul lui Condescu fără să-şi dea seama că de fapt slujba de îngropăciune este a mişcării sindicale.

Da, este adevărat că liderii sindicali s-au bucurat de multe privilegii în ultimii ani, asta datorită conjuncturii şi jocurilor politice pe care le-a făcut Condescu. Da, este adevărat că majoritatea şi-au făcut afaceri, încasau zeci de milioane lunar ca inspectori sociali şi alte zeci din şmenuri cu unităţile miniere sau energetice unde-şi aveau biroul, şi asta pentru că i-a acceptat Condescu. În acea perioadă, lideraşii nu-şi dădeau rând la cules de scame de pe umărul boss-ului sindical. Acum, când robinetul cu bani s-a închis aproape de tot, câteva lepre au căpătat grai şi spun că vor să plece din federaţia lui Condescu. Astfel apare o nouă specie de trădători: mizeriile sindicale. Cică vor să negocieze individual cu administraţia CEO. Înţeleg din asta că doar în interesul lor. Până la urmă, asta e ideea – cine-i mai reprezintă pe cei mulţi? Pentru că la negocierile alea individuale, condiţia pentru a primi în schimb aproape orice este dezertarea din FNME. Întrebarea este dacă sindicaliştii de rând sunt consultaţi de acei lideri în legătură cu intenţia lor. Acei oameni trebuie să ştie că cel pe care îl consideră lider vrea să trădeze pentru un avantaj şi dacă ei au vreun folos din mişcarea asta vicleană.

Oamenii au fost minţiţi, ca să nu zic prostiţi, de multe ori de către lideri şi de foarte puţine ori i-au zvârlit pe ăia din fruntea sindicatului. Sunt curios câţi mineri sau energeticieni îi vor urma de această dată pe liderii care vor să părăsească FNME. E destul de straniu să constat că unii nu-şi dau seama că slăbirea mişcării sindicale poate avea efecte asupra viitorului lor şi al copiilor lor, dacă vorbim despre păstrarea locurilor de muncă.

După cât de greu se anunţă anul viitor în a