Ungaria a fost un adversar pe care România n-a reuşit mulţi ani să-l învingă şi care în 1948 ne-a administrat un usturător 9-0, cea mai ruşinoasă înfrîngere din istoria naţionalei.

În anii comunismului, cele două naţionale s-au întâlnit destul de rar, sorţii aruncându-ne în grupe diferite la tragerile pentru Mondiale sau Europene. Abia în 1972 am avut o confruntare oficială cu maghiarii, disputând un loc în semifinalele Campionatului European. România şi Ungaria îşi câştigaseră grupele din care făcuseră parte, iar pe atunci la turneul final mergeau doar patru echipe, aşa că sferturile de finală erau decisive. La Budapesta a fost 1-1, la Bucureşti 2-2, iar în meciul de baraj, jucat la Belgrad, ungurii au învins cu 2-1.

Ne-au luat calificarea la Bucureşti

Rivalitatea a ieşit din nou la iveală în preliminariile pentru Campionatul Mondial din 1982, desfăşurat în Spania. Atunci România şi Ungaria au căzut în aceeaşi grupă, alături de Norvegia, Elveţia şi Anglia, o grupă tare pe care maghiarii aveau să o câştige. Momentul decisiv în stabilirea calificatelor a fost la Bucureşti, la partida România – Ungaria 0-0, disputată pe 23 septembrie 1981 pe fostul stadion 23 August. România avusese o evoluţie foarte bună în acele preliminarii, bătuse Anglia şi Norvegia acasă, remizase pe terenul acestora şi pierduse doar la Budapesta. Aşadar o victorie cu Ungaria ar fi adus calificarea foarte aproape, ţinând cont că în ultimele meciuri din grupă tricolorii urmau să joace acasă şi apoi în deplasare cu Elveţia.

70.000 de oameni s-au înghesuit pe bătrâna arenă ca să vadă Ungaria răpusă, dar au plecat dezamăgiţi. Meciul s-a terminat 0-0, deşi România a avut câteva ocazii mari, în special în repriza secundă când terenul s-a înclinat spre terenul maghiarilor. Septimiu Câmpeanu, cu o lovitură de cap din mijlocul careului scoasă uluitor de Meszaros, şi Anghel Iordănesc