Lucrări de George Enescu, Ernest Chausson, Camille Saint-Saëns şi Serghei Rahmaninov se află în programul de miercuri de la Sala Palatului.

Articol realizat de : Daniela Caraman Fotea

George Enescu

Suita a III-a pentru orchestră, op. 27, „Săteasca“. „Enescu redă în muzica lui nu senzaţii evanescente, ci fragmente de viaţă sedimentate, adâncite, fragmente autobiografice comentate, nu în starea de spirit a copilului care le-a trăit, ci cu gravitatea, înţelepciunea, bogata experienţă de viaţă a omului matur, care le readuce în conştiinţă“. Observaţiile lui Ştefan Niculescu explică programatismul suitei.

Scrisă la o comandă a Orchestrei Filarmonice din New York, lucrarea a fost prezentată sub bagheta compozitorului în 1939. Este considerată cea mai complexă creaţie orchestrală din perioada post-Oedipe prin substanţialitate, trimiţând înşelător către aşteptări de sorginte folclorică. Are gingăşie, ghiduşii, vervă instrumentală, transpunere muzicală a nostalgiei sfâşietoare pricinuită de sentimentul copilăriei pierdute, vrajă învăluită în rezonanţă de recviem, gândire de esenţă melodică.

Revenirea din reverii este sugerată de dansurile rustice, cu ethos evident. Prin îngemănarea lor cu motive de siciliană ori ländler se „închide“ ferm drumul amintirilor. Suita este o capodoperă, greu de tălmăcit în varietatea ei informaţională, a mesajului propus meditaţiei.

Ernest Chausson

Ideea Poemului pentru vioară şi orchestră, op. 25, de Ernest Chausson, s-a născut la finele anului 1892; a fost desăvârşit abia în 1896, după renunţarea la schiţa unui poem simfonic cu titlul Cânt al dragostei victorioase, inspirat de o nuvelă a scriitorului rus Turgheniev, prieten al compozitorului. Lucrarea, în forma ei finală dedicată viorii, a devenit unul dintre cele mai originale opusuri din literatu