Pe adresa redacţiei am primit o scrisoare, frumoasă, romantică, fără expeditor, dar cu timbre normale, de 1 leu şi 2 lei, lipite frumos pe faţă. În Alba Iulia mai sunt câţiva poştaşi, unul dintre ei ne-a adus această scrisorică.
Iată, textul, pe care nu dorim să-l comentăm foarte mult. Aşadar îl redăm integral:
„Mă cheamă Daciana, am 37 de ani, am un salariu bunicel, decent, european. Am copii, am un soţ… destul de înţelegător. Asta până a decis să ia o decizie majoră, fără să mă consulte. Am hotărât să intru în grevă: o grevă sexuală, sentimentală, conjugală. Drept urmare nu mă voi mai prezenta la patul conjugal până când colegul meu de apartament nu îşi revizuieşte punctul de vedere privind chestiunile ecologice ale naţiunii.
Am uitat să vă precizez: sunt o ecologistă convinsă, iar soţul meu este un om politic, aflat la guvernare, aşadar fără mari prejudecăţi. Inevitabil între noi doi a izbucnit un conflict, iar divorţul ideologic este iminent. Dacă guvernanţii noştri (cu un i) vor decidă să polueze această ţară nefericită, săracă, dar bogată, atunci voi lua măsuri radicale, ecologiste, revoluţionare – aşa cum făceau Gerhard Schroeder, Tony Blair şi alţi tineri socialişti europeni în anii 70.
Ce credeţi că aş putea face să aduc liniştea în sânul familiei? Să vopsesc tot apartamentul în verde sau să plantez 10 copăcei lângă vila de la ţară? Eu cred că m-aş putea lega de o statuie din centrul Capitalei, cu lanţuri, dar nu cred că vor veni televiziunile mogulilor, dar nu cred că sunt interesaţi de melodrame ecologiste. Nu oricine poate face ratingul unora ca Bahmuţenii, Gabi Cristea cu Marcel Toader, Oana Roman cu iubiţii, sau chiar Eba cu al ei Sida.
Cu mult regret vă scriu că românii nu sunt ecologişti, dar nici familişti. Se vede foarte clar în afacerile sentimentale făcute de italieni în România.
Eu nu sunt aşa: nu-mi vând
