De vreo câţiva ani, mai precis de când a început criza, Consiliul Judeţean promite că îşi va lichida portofoliul de acţiuni pe care le deţine la o serie de societăţi comer­ciale în care a devenit partener în diverse împrejurări, unele nu foarte clare. În 2009, când, din cauza recesiunii C.J.T. a fost obligat să-şi revizuiască activităţile „antreprenoriale” a constatat, după ani de zile de „acţionariat onorific”, că nu mai are rost să rămână an­grenat în nişte afaceri care nu-i aduc niciun fel de profit, dimpotrivă. De atunci în fiecare an Consiliul Judeţean promite „solemn” că va rezolva situaţia acţionariatelor neprofitabile şi că va lichida definitiv „activitatea antrepre­norială.” De altfel, după cum au arătat într-o argumentaţie de bun simţ mai mulţi consilieri judeţeni, rolul Consiliului Judeţean este unul administrativ, nu de gestionare de afaceri. Şi Curtea de Conturi a constatat acelaşi lucru, ştiut de toată lumea, că instituţiile de stat nu au talente de „antreprenoare”, şi că la C.J.T., de-a lungul anilor, s-au gestionat dezastruos unele pachetele de acţiuni deţinute la o parte din societăţile din portofoliu. De altfel, chiar şi acum Consiliul Judeţean a recunoscut că, având în vedere că nu e acţionar majoritar la aceste societăţi, nu este în măsură să influen­ţeze strategia şi activitatea societăţilor în cauză, iar veniturile pe care le poate obţine din dividente sunt nesemnificative. Nu e niciun secret că un acţionar minoritar nu va şti nicio­dată care e situaţia financiară reală a societăţii şi nici nu va avea un cuvânt de spus în privinţa activităţii ei. La acest punct, ar fi o întreagă discuţie cu privire la motivele şi împrejurările deseori controversate prin care Consiliul Judeţean a ajuns acţionar minoritar la multe din aceste firme la care deţinea în prima fază mai mult de 50% din pachetul de acţiuni. Tot acum Consiliul Judeţean recunoaşte că