După ce o justiţie chioară şi nedreaptă i-a destrămat „La Familia“, trimiţându-l după gratii pe colegul narcoman Sişu din simplul motiv că-l chema Tudor, şi nu Ion Ion, artistul Puya n-a stat cu mâinile-n sân, ci a continuat să cânte, ca să mănâncă şi gura lui, că de gura lu’ Sişu avea grijă statul. Şi cum toată viaţa lui junele a fost obsedat de bani (obsesie de băiat sărac, ce vreţi!), şi în noul lui hit tot despre asta ne vorbeşte. Doar că acum nu se mai plânge că „e foame de bani, băieţi“, ci că n-are el suficienţi bani cât îi cer cei din jur – mde, aşa e când te ajungi, toată lumea trage de tine…

Fiindcă l-a pus naiba să-şi tragă şaibă pe inelar, artistul trage şi ponoasele: „Nevastă-mea vrea tot ce-i nou, da’ moda se schimbă repede rău, iubi, pantofii sunt criminali, bagă bani, bagă bani!“. Abia scăpat din mall, Puya nu face doi paşi că nimereşte pe mâna unui chirurg căruia, de emoţie, îi cam tremură mâna pe bisturiu. Ca să nu ajungă, Doamne fereşte, vreun Ouatu şi să ne reprezinte la anul la Eurovision, cântăreţul cotizează, ştiind că-s pline spitalele de-alde Ciomu’. Normal că, de-atâta stres, îi mai dai talpă la merţan, uitând că poliţia vegheşte. Dar şi aici există o soluţie: „Domnu’ miliţian, stai aşa, încă nu scrie, hai s-o dăm cumva“, cântă Puya, cu mâna la portofel. Cuprins de focul creaţiei, junele apelează chiar la licenţe poetice pe modelul „succes-succesuri“: „Hârtie, plastic sau chiar monezi, mereu te stresezi, vezi să nu-i pierzi“. Păi, dacă folosea „monede“ nu se ducea naibii bunătate de rimă?

În acest moment, apare Don Baxter, cu un calup de filosofie de Sălăjean: „Când ai milioane, eşti cel mai tare, trebuie să şi trăieşti, decât să stai să-i strângi, mai bine-i cheltuieşti“. Nu ştiu ce lanţ de supermarketuri a sponsorizat piesa asta (promit să mă interesez!), dar îndemnul la consumism e vizibil şi din Lună: „Te-ai săturat