Nu o data s-a vazut presedintele Basescu luandu-l gura pe dinainte la televizor si nu o data s-a expus la cele mai controversate - ba chiar incomode - comentarii, pentru care a trebuit ulterior sa faca un pas inapoi.
Dar in declaratia de marti seara n-a scapat ocazia sa demonstreze ca totusi el e politicianul uns cu toate alifiile, e omul trecut prin ciur si prin sita, e cel de care nu e bine sa te legi, daca nu vrei sa primesti bobarnace.
Avem un referendum, dar nu ne place si vrem altul
De randul acesta, bobarnacul s-a dus spre Valeriu Zgonea, la care presedintele s-a referit cu vadita consideratie, amintind de o scrisoare politicoasa, prin care Zgonea il intreba de un referendum national pe tema aurului de la Rosia Montana.
Punctul fierbinte nu sta insa in raspunsul, la fel de reverentios, prin care presedintele ii scrie respectivului Zgonea ca, inainte de referendum, ar trebui sa dezbata mai intai Parlamentul. Punctul fierbinte sta in explicatia ulterioara, data numai pentru telespectatori: cum isi permit sa vorbeasca de referendumuri unii care au aruncat referendumul in derizoriu, dupa ce poporul votase fara echivoc reducerea Parlamentului la 300 de alesi si la o singura Camera?
Fireste adresantul acestei intrebari nu e bietul Valeriu Zgonea. Adresanti sunt alesii, multimea celor care in loc sa fie mai putini, se inmultesc ca iepurii, care se lafaie in fotoliile Parlamentului ghiftuiti pe banii contribuabililor si care lasa impresia ca au mototolit referendumul, l-au aruncat cat colo si au tras apa dupa el, numai sa nu se vada ei insisi imputinati la numar, prin respectivele Camere.
Vointa poporului, ceva cat o ceapa degerata
Insa dialogul epistolar dintre Presedintie si Camera nu e decat varful icebergului. Icebergul insusi este forma suprema prin care poporul suveran isi exprima
