Am umblat, marţi seara, pe străzile din Centrul Vechi, lucru pe care-l recomand tuturor slătinenilor. S-a finalizat aşezarea pavelelor pe cele două străzi care trec prin faţa vechilor clădiri, rămas exact ca în urmă cu o sută şi ceva de ani. Am parcat în zona sediului Poliţiei Locale şi am urcat pe lângă primărie, pe Lipscani. Cum am trecut de sediul municipalităţii, acelaşi şi în prezent dar şi în trecut, parcă m-am întors în timp. Călcând pavelele aşezate cu atenţie de meşteri şi cu privirea aţintită spre balcoanele şi ferestrele imobilelor, mi-am imaginat cât de animate ar fi fost clădirile acestea. Cum ar fi stat moftangiii şi moftangioaicele la prăvăliile deschise pe o parte şi pe alta a străzii. Trăsurile şi tropotele cailor, vreun băiat vânzător de ziare. Ajung în faţa Vechii Berării, un local care încearcă de pe acum să redea patina timpului cu bere la halbă pentru serile fierbinţi de toamnă. Urc spre grădina publică şi pe lângă sediul Muzeului Judeţean, fosta prefectură. Mă aşez pe o bancă aşteptând să revin în prezent. A fost frumos şi cred că va fi şi mai şi.

Autorităţile locale din Slatina speră ca „Oraşul de Jos” să se dezvolte măcar pe jumătatea Centrului Istoric din Capitală. Liniştea de altădată a acestei zone, atât de familiară în copilăria mea, când bântuiam ca şi acum străzile astea, va fi dată la o parte de terasele zgomotoase şi de chefliii gălăgioşi. Au făcut străzile, dar mai rămâne problema clădirilor. Multe dintre ele stau să cadă, în timp ce altele chiar au căzut. Când intri pe Mihai Eminescu, fosta Bucureşti, şi mergi spre Judecătorie, în partea dreaptă se poate vedea un imobil surpat. A căzut de la nepăsare, lipsă de reacţie şi birocraţie.

Sunt optimist. Până la urmă cred că vor fi reabilitare şi clădirile, cele deţinute de primărie şi-au recăpătat deja grandoarea de altădată. Mai aşteptăm pentru celelalte. @N_