Dacă ați văzut trailer-ul la filmul „Elysium“, felicitări! Nu mai trebuie să dați bani pe film în cinema. De fapt, nici măcar nu va trebui să vă osteniți să-l descărcați ilegal pe „The Pirate Bay“ pentru că ați văzut tot ce avea filmul să vă arate. Nu vorbesc doar de efectele speciale, ci și de poveste și personaje despre care nu afli nimic mai mult, deși filmul are vreo două ore, iar trailer-ul două minute. Deci e un pic cam grav.

Un prim exemplu este premisa filmului pe care nu ți-o explică nimeni cum ar trebui. S-a întâmplat ceva nasol pe Pământ – totul e poluat și acoperit de gunoaie. Oamenii bogați (cărora li se spune în scârbă proletcultistă „priviliegiații“) stau pe Elysium, o stație spațială care orbitează pe lângă planetă. Acolo au roboți servitori, mașinării care vindecă de orice boală și duc o viață mai mult sau mai puțin perfectă. Pe Pământ, însă, viața e nașpa, săracii o duc rău și n-au acces la tehnologia magică de pe Elysium care te scapă de beteșuguri. Mai rău, pământenii sunt exploatați de bogătași într-un fel de dictatură a corporațiilor și dacă încearcă să ajungă pe Elysium să-și vindece vreun cancer sunt doborâți fără milă. Cum de s-a ajuns în situația asta? Ce s-a întâmplat cu ONU? Unde-i presa? Ce le iese bogaților din toată șandramaua? Nu există nimeni care vrea să facă bani de la săraci cu tehnologia „panaceu universal“ de pe Elysium? Eh, puneți prea multe întrebări! Lecția esențială a filmului este că oamenii bogați sunt răi. Toți până la unul! Și te-ar exploata de plăcere. Ei pur și simplu asta fac – sunt răi cu săracii. Dă-i în mă-sa pe Bill Gates și pe cei ca el – sunt excepția care confirmă regula!

Dacă Lenin ar fi fost regizor de film

Dacă în „District 9“, primul filmul al regizorului Neil Blomkamp, rasismul contemporan, atitudinea față de refugiați și alte categorii de cetățeni de „mâna a doua“ erau discutate mai subtil,