Protestele pentru Rosia Montana trebuie desprinse in doua componente. Una politica, cealalta sociala.
Prima a debutat dupa eruptia din Piata Universitatii de duminica seara. Traian Basescu a fost primul care a speculat potentialul enorm al revoltelor si l-a prins pe premier in capcana referendumului. La nivel national.
In primul rand protestele vor strange si vor fierbe ca intr-un creuzet toate frustrarile - actuale si viitoare - la adresa guvernarii USL. Pentru acest lucru nu e nevoie nici macar de contributia prea mare a Opozitiei. Lucrurile merg de la sine si mana de ajutor pe care o da coabitantul T. Basescu va fi, am toata increderea, semnificativa in sensul prabusirii increderii in Guvern.
In calculele facute de politicieni e si un factor care, in ciuda posibilelor incercari de control si manipulare, s-ar putea sa le scape tuturor. Si anume: modul in care vor evolua protestele pana la transarea proiectului pentru Rosia Montana Gold Corporation la votul din Parlament.
Daca revoltele sunt autentice, daca au sau vor avea un program, daca isi vor gasi rezonanta si sustinere in randul societatii, atunci ele au toate sansele sa dea peste cap socotelile pe care le fac politicienii in numele poporului dar si pe cheltuiala lui.
E previzibil ca in momentul in care referendumul pentru Rosia Montana va deveni o certitudine, el se va fi transformat deja intr-o simpla tema de campanie, politizata la maximum, cu pumni si picioare politice, din care nu se stie cine va intelege ceva util votului.
Referendumul e expresia paraliziei care a pus stapanire pe sistemul politic, unde nu se mai iau decizii, ci se paseaza responsabilitatile pe unde se poate. In acest caz catre "popor". In altele catre FMI, Parlament, T. Basescu, V. Ponta sau, din nou, catre "mahalaua" iresponsabila.
In fata acestui tablo
