„Venalitatea și lăcomia unor potentați de la noi șubrezesc trupul Moldovei și așa mult prea vlăguit de îmbrățișarea ursului moscovit.”
Imaginați-vă un prizonier căruia i s-a deschis larg ușa de la celula închisorii, dar nu i s-au scos lanțurile de la picioare. Nu se poate spune, deci, că în situația prizonierului nu ar fi intervenit o schimbare importantă. Este chiar o schimbare radicală: înainte, până la el nu răzbătea nicio rază de soare! Doar că, pentru ca nefericitul captiv să atingă priveliștile minunate care-l îmbie de dincolo de pragul pușcăriei, el mai trebuie să-l convingă pe gardian. Și aici e greul cel mare: temnicerul nu vrea să-l părăsești, el ține la tine și ca să-și demonstreze sentimentele, e gata să te sufoce cu îmbrățișarea lui...
În ultimele zile presa a vuit de „vorbele de duh” despre Moldova ale vicepremierului rus Dmitri Rogozin: „Să nu vă faceți iluzii că puteți semna acordurile cu Bruxelles-ul fără a vă consulta cu Moscova; Aveți grijă ca, alergând după Europa, să nu pierdeți Transnistria; Integrarea e una, asocierea e alta, veți fi niște slugi în vestiarul saunei europene; Să sperăm că nu veți îngheța la iarnă!...”
Talentatul domn Rogozin. Un artist in nuce, care și-a ratat, ai zice, o strălucită carieră scenică de dragul unui „teatru” mai mare, geopolitic, acolo unde execuțiile sale senzaționale sunt urmărite cu sufletul la gură de un public incomparabil mai numeros.
Amenințările batjocoritoare ale demnitarului rus pun conducerea Moldovei într-o situație jenantă. Cum să răspunzi acestor insulte? Să te superi pe Rogozin care se duce la Tiraspol să sărbătorească „independența Transnistriei”? Să-l declari persona non grata pentru a-ți salva demnitatea, sau să-l inviți la Ministerul Economiei pentru a salva aparențele: chipurile, omul nu vine de capul lui, are treabă și cu autoritățile legitime ale
