A împlinit luna trecută patru ani. Din nefericire, Gabriel este diagnosticat cu paralizie cerebrală, formă hipotonă cu elemente extrapiramidale şi retard psihomotor. Stă imobilizat la pat spre durerea părinţilor. Îi urmăresc orice gest, orice privire, orice atingere şi speră să le întindă cineva o mână de ajutor, să le deschidă o uşă, să le spună o vorbă de încurajare. Sunt zile când îşi trimit copilul mai mare de acasă pentru că nu au nici pâine să îi pună pe masă. Investesc tot ce au în tratamentele micuţului bolnav, însă nu este suficient. Gabriel are nevoie de consult de specialitate, de şedinţe de recuperare, de hrană, de tratamente, de un căruţ pentru a-l scoate la aer...

Gabriel a fost un copil dorit de părinţii săi. Au primit garanţia că sarcina a decurs absolut firesc, rezultatele ecografiilor şi analizelor efectuate de-a lungul celor nouă luni nu prevesteau nici o problemă medicală pentru bebeluş. Părinţii susţin că, în primele ore de viaţă, copilul a fost extrem de vânăt, însă au primit asigurări din partea medicilor că totul a decurs normal, că bebeluşul este sănătos. „Când copilul a împlinit cinci luni, pentru o simplă răceală am cerut sfatul unui medic specialist. În plus, observasem că în cea mai mare parte a timpului copilul era extrem de somnolent, nu se mişca aşa ca alţi copii, mânca cu greutate, nu-şi ţinea capul. Am fost trimişi atunci de urgenţă la Spitalul de Neuropsihiatrie, unde Gabriel a fost diagnosticat cu paralizie cerebrală. Tot în acea perioadă am aflat că problemele de sănătate ale copilului s-ar fi putut declanşa în momentul naşterii. Din cauza strangulării cu cordonul ombilical, ar fi rămas fără oxigen şi astfel s-ar fi produs nenorocirea. Nu am căutat vinovaţii, am vrut să aflăm ce este de făcut de atunci încolo pentru a ne salva copilul. Până la vârsta de un an, Gabriel a început un proces complex de recuperare. Primele s