Chiar dacă stabilirea unui scop înalt poate fi motivantă, idealizarea excesivă nu favorizează dezvoltarea sustenabilă, pentru că scapă din vedere paşii prin care s-a ajuns la performanţă, creând o prăpastie între ideal şi o stare de fapt care nemulţumeşte profund. Pentru că totul a început de undeva, în locurile în care în prezent a fost atins un nivel înalt de cultură şi prosperitate, vom auzi de conducători, administratori, clerici sau comunităţi care şi-au depăşit limitele propriului confort, pentru un scop superior.

Un exemplu de astfel de pas este crearea unui produs cultural aparte, în regiunea franceză Aubrac, care în trecut nu a avut deloc notorietatea şi oportunităţile de azi. Acestea au fost create în timp, cu determinare şi efort. Regiunea este un platou de rocă vulcanică şi granit. Întreaga zonă seamănă cu un deşert… verde. Cu o altitudine medie de 1200 m, densitatea populaţiei este foarte mică, cel mai important oraş, Laguiole, având 1300 de locuitori. Izolarea în care au trăit comunităţile din Aubrac în trecut le-a împins la o viaţă austeră şi la a folosi cât mai eficient resursele şi eforturile.

În Evul Mediu, asemenea multor teritorii europene, Aubrac a fost foarte tulburat de disputele nobiliare şi, în plus, de vitregia naturii şi de bandele de hoţi, atrase de Via Podiensis, drumul folosit de pelerini către Santiago de Compostela.

În contrast complet cu caracterul izolat al regiunii şi cu drumul pelerinilor medievali, în 2004 a fost inaugurat Viaductul Millau, cel mai înalt pod din lume, care măsoară 343 m înălţime, întrecând astfel Turnul Eiffel. Recunocut ca etalon al tehnicii şi arhitecturii moderne, viaductul obţine în anul 2006 titlul Outstanding Structure Award, acordat de prestigioasa organizaţie International Association for Bridge and Structural Engineering, titlu oferit numai celor mai importa